"Lasa lumea-n lumea ta"

Facem atatea lucruri in fiecare zi, spunem atatea cuvinte, ne certam de atatea ori, si tot de atatea ori zambim, dar uneori, uneori uitam sa facem ceea ce e mai important, sa avem grija de inimile noastre. Nu ma refer la aspectul medical, ci la celalalt, aspectul asta, stiti voi, ala al carei denumire nu o gasesc eu acum, la fel cum, fiecare dintre noi nu gasim cuvintele, privirile, zambetele potrivite pentru fiecare simtire a noastra, pentru fiecare gand frumos. In fiecare zi avem timp pentru toate, dar mai putin pentru inimile noastre, dar daca, dar daca inimile noastre mor, noi ce sens mai avem? Mai are sens sa hoinarim aievea impinsi de soarta, de orgolii si de vant? Mai are sens sa ne zbatem daca noi deja ne-am pierdut sensul? Mai are sens ceva atunci cand inima noastra e bolnava si trista? Nu va lasati inimile sa moara, faceti-va timp pentru inima voastra, caci ea, chiar daca voi nu o vedeti, va vede, si chiar daca voua nu va pasa de ea, impacheteaza toate lacrimile, toata nefericirea si toata ura pe care o simtiti si le pastreaza pe rafturi in cutii inchise, care s-ar putea darama intr-o zi cand greutatea cutiilor va apasa prea tare. Faceti-va timp pentru "mormolocul" din voi care va tine vii, pentru ca daca inima moare...voi sunteti de prisos.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim. (O. Paler)