Pages

26 septembrie 2010

Nu părăseşti un ideal fără să-i laşi ceva din fiinţa ta. (N. Iorga)

Astazi m-am emotionat, puternic. Mi-am dat seama ca tot ce am facut in ultimii ani are ecou, si ecoul asta are si urechi care sa il auda. Sau poate, de fapt, cea care nu a avut urechi sa auda glasul "roadelor" am fost eu. Dar nu-mi pare rau, poate nu as fi fost atat de impresionata azi cand am auzit ca un om care pana nu cu mult timp in urma aveam senzatia ca nu crede deloc in ceea ce fac, le vorbeste altora despre mine, despre munca mea si spera sa ii vada calcandu-mi pe urme. Mi-au dat lacrimile, ceea ce mie nu mi se mai prea intampla,  din cauza unui sentiment de bucurie combinat cu emotie si impacare interioara. Azi, am simtit ca, desi in Romania lucrurile bune nu mai sunt apreciate, am fost apreciata ca om. Ceva din fiinta mea a ramas acolo, in locul care m-a format ca om, ca si caracter, locul care "m-a tinut de manuta si mi-a deschis poarta spre viata".Am inceput sa cresc mare, incep sa fiu om, cu "o" mare.

0 comentarii: