cat te costa propriul vis? si un mic multumesc

Visele mele costa enorm, am stiut-o intotdeauna si n-am vreo sansa sa o uit. Stiu ca trebuie sa muncesc mult si sa trag de mine pentru a reusi. Dar oare, cat ne costa pe fiecare dintre noi visele? Cat ne costa o plecare la facultate afara, cu bursa sau fara? Cat ne costa sa renuntam la orgolii? Ne costa, ne costa mult, uneori prea mult.

Mi-am dat seama de asta azi, a mia oara, si poate persoana care m-a "ajutat" citeste ce scriu eu aici, asa ca nu-i voi da numele. Persoana este un om care pana de curand, reprezenta pentru mine genul de persoana pe care nu-l mai poate lovi nimic, care se poate adapta oriunde si pe care nu-l mai doare nimic. Am ajuns totusi la concluzia ca, desi trecut "puternic" prin viata(nu ma refer la varsta, ci la experiente) mai are, totusi, o doza de slabiciune, un "dor de mama si de tata", de catel(cateluuuu, dragu' de el). Visul lui costa, il costa o parte din suflet, o parte din "puterea" cu care ne-a obijnuit.E un om pe care il admir, pe bune.

Ceea ce el cu siguranta nu stie, e ca unele din visele mele s-au implinit si datorita lui. Cum sa zici "lasa" cand vezi un om care traieste intr-un mod mai mult decat occidental, care gandeste diferit de tine, care se lupta pentru a fi mai bun si pentru a progresa, desi a aterizat langa tine doar de cateva zile? Cum sa te plafonezi cand omul acela reuseste sa faca intr-un an cat tine in toata viata? Cum sa stai si sa nu faci nimic cand vezi ca un om poate sa faca atat de multe fara sa oboseasca? Multumesc pentru ca, acum vreo 3 ani mi-ai dat o palma dupa cap, la figurat evident, si mi-ai trezit ambitia la viata. Multumesc pentru mentalitate, simplitate, caracter, prietenie si imbold! Simplu, multumesc:)