"A fost odata ca niciodata", cam asa incep majoritatea povestilor copilariei mele, tale, lor, noastre. Sunt povesti care au dat nastere zambetelor, lacrimilor, temerilor, sunt povestile care au creat prima simpatie sau antipatie, prima dorinta de a reusi sa "ceva". Ii spun "ceva" pentru ca niciodata nu ne doream acelasi lucru, sau poate, ii spun "ceva" pentru ca, de fapt, desi contextul s-a schimbat povestile continua sa ne influenteze viata.
Povestea te lasa sa iti dai frau liber imaginatiei, sa fi cine vrei tu pret de o farama de timp, povestea iti da aripi. "Care este scopul tau real" sau "Cum inveti si cum reusesti" sunt intrebari care imi sunt puse des in ultimii ani, iar raspunsul meu este deseori "imi doresc sa fiu om si sa las ceva in urma". Cred cu tarie ca tot ceea ce facem porneste de la o poveste, si performanta se naste prin povestea altora si se implineste prin povestea noastra.
O poveste bine spusa la momentul potrivit poate insemna baza piramidei. Nu te indemn sa citesti ceva sau altceva, citeste ceea ce vrei, ceea ce te face sa zambesti, si mai ales, ceea ce te face sa visezi, dar nu uita ca, lucrurile care iti pot schimba viata, se gasesc ascunse in locuri in care te-ai astepta cel mai putin sa le gasesti. Si atunci cand simti ca nu mai poti si ca totul e in zadar, reciteste "povestile" si aminteste-ti ca niciodata nu a fost sau va fi usor sa ai un "S-am incalecat pe-o sa" sau "Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti". "Povestea" ta survine din "povestea" altora.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu