Daca as fi scris postul chiar de 1 Decembrie ar fi avut cu siguranta vreo 2 km, insa acum unele simtiri s-au mai domolit asa ca va fi mai scurt. Nu stiu cum v-ati petrecut voi ziua de 1 Decembrie, insa in ceea ce ma priveste pot spune ca a fost lunga, a fost ziua in care parca cineva ar fi vrut sa ne puna la incercare, sa vada cat putem duce, care ne sunt limitele si mai ales, cat de mult ne dorim sa ajungem la destinatie. M-am trezit la ora 2 pentru a ajunge la timp la aeroport la Cluj pentru check-in-ul de la ora 5, am zburat frumos pana la Bucuresti, am aterizat pe Otopeni, ne-am reunit toti cei 10 care trebuia sa ajungem la Sofia, again check-in, dezbracat, descaltat(nu de alta, dar mie imi "piuiau" cizmele cand incercam sa trec prin poarta).
Pana aici toate bune si frumoase, asteptam o jumatatede ora, apoi o ora, apoi in sfarsit apare zborul ca fiind intarziat, asteptam, asteptam si iar asteptam vreo 6-7 ore in total, pentru ca intr-un final zborul sa apara ca fiind anulat. Ghiciti care era cauza faptului ca o multime de oameni care trebuiau sa decoleze in diverse parti ale lumii erau blocati pe Otopeni. Chiciura! Da, stiu, stupid de-a dreptul. Dar cam asa stau lucrurile: in Decembrie 2010 Romania nu are suficienti bani pentru a cumpara o solutie care ar impiedica chiciura sa se mai depuna pe avioane, si asta este, trebuie sa asteptam, asta i-a spus un angajat al aeroportului unui cetatean dintr-o alta tara(n-am idee sincer de unde era). Adica pe langa faptul ca nici nu suntem in stare sa cumparam solutia, ne mai si laudam cu asta. Aici a aparut planul B, fugit la Gara de Nord, cumparat bilete si apoi, din nou asteptat, de data asta macar aveam certitudinea ca vom ajunge la Sofia.
Sa nu credeti ca am ajuns noi asa cu una cu doua la Gara, doar nu era sa fim noi atat de norocosi. Am ratat un microbuz care ne ducea la un tren, care la randul lui ajungea in Gara, iar cand in sfarsit ne-am urcat in microbuz si am ajuns la punctul de conexiune cu trenul, ghiciti ce, si aici vremea a fost tare "draguta" cu noi. De la microbuz si pana la peron era o potiune de vreo 3m in panta, cu gheata. Sa ne vedeti pe noi cu bagajele intr-o mana, cu cealalta tinandu-ne de o balustrada inghetata, incercand sa inaintam si sa nu cadem. Un domn care deja era pe peron radea copios, la fel ca si noi, de altfel. Va dati seama, era ca in filmele cu oameni prosti...
La ora 8 ne-am urcat in tren, tren care venea de la Moscova, si ghiciti ce, "nenea" care verifica biletele nu vorbea o boaba de engleza, doar rusa, asa ca va dati seama cum ne-am inteles cu el... Apoi au urmat 2 verficari ale pasaportului/ buletinului..si uite asa am ajuns noi dupa 10h de mers cu trenul la Sofia( si dupa 20 h de cand trebuia sa ajungem conform programului). Despre soferi de taxi si impresia generala despre Sofia, intr-un alt post.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu