Mai intai doresc sa va urez La multi ani, si sper ca anul acesta sa aveti parte de tot ceea ce va doriti.
Ieri mi-am dat seama cat de dependenti si legati de tehnologie suntem, facand un experiment nedorit pe propria persoana: mi-am pierdut telefonul. Initial m-am speriat, crezand ca mi-a fost furat, nu de alta, dar intr-o parcare, un "nene" s-a uitat cam ciudat la mine, si am reactionat ca toti oamenii intregi la cap care au abonament(mers la orange si blocat cartela si mi-au dat una nou nouta, evident cu vechiul numar). De aici incepe distractia.
Cine ma cunoaste stie ce inseamna telefonul in viata mea, cine nu, afla acum. Faptul ca am reusit sa pierd si eu un lucru in viata mea a creat o disperare in capul meu. Nu, nu am nimic "interesant" in telefon, ci doar ideea ca nu mai am niciun numar de telefon din cele peste 300, ca toate numerele unor oameni cu care nu pot comunica altfel decat prin telefon s-au dus, ca nu mai pot suna pe nimeni, ca cineva are acces la agenda mea telefonica, la organizator(lista aia cu chestii de facut) si acea persoana nu sunt eu, pur si simplu m-a ingrozit.M-am simtit precum in filmele cu furt de identitate. De ce? N-am idee, probabil pentru ca telefonul asta a trecut prin tot atatea trairi ca si mine, pentru ca a fost acolo indiferent daca imi era bine sau nu, probabil pentru ca, a devenit o parte din mine, treptat.
A-mi reconstitui agenda a fost foarte complicat, desi dupa un mass pe mess mi-am refacut cam un sfert din ea. Asta dupa nenumarate intrebari si glumite dragute la adresa mea, persoana care nu pierde nimic niciodata. Ei da, uite exceptia de la regula! Concluzia, morala, cum vreti voi sa ii spuneti este ca, desi nu constientizam, suntem legati de tehnologie, indiferent daca vrem sau nu sa o acceptam.
Norocul meu? Spuneau aseara doi prieteni de-ai mei, ca norocul meu este faptul ca ma mai cunoaste lumea de ici colo, si am avut sansa de a nimeri in mainile cuiva care imi cunoaste telefonul :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu