Punct si de la capat

Cand simti ca viata trece pe langa tine, pune-i piedica. Nu-i drept sa treaca asa pe langa tine. Nu te mai plange, fa ceva, misca ceva. Cateva luni bune am simtit ca viata mea e un lant prea lung de erori, de alegeri gresite, de contraste si nepotriviri. Dar azi, azi, dupa cateva zile de somn putin, de energizant prea mult, ore tarzii, invatat pentru examene si lecture urbane, am realizat ca nimic nu e in zadar, ca lumea se misca, ghiciti datorita cui? Mie! A naibii modestie, nu prea se simte confortabil in clipele astea. O persoana desteapta, spre ca se intelege ideea, mi-a zis odata sa ma apreciez pe mine si  sa fiu constienta de ceea ce fac si de ceea ce pot. Are dreptate, nu-s  eu asa surda cum par : )) Am avut o perioada in care negam ca sunt buna la  ceea ce fac, si am cuibarit prea multa energie negativa. Azi, energia aia a fost concediata, data afara din casa pe care o detinea cu chirie, chirie pe care evident ca nu o platea ea, ci eu. Nu mi-a pierit realismul, insa m-am intors la o parte din mine, partea aia care stie ce vrea, care stie ca e un soare pe cer care straluceste prea frumos pentru ca eu sa vad norii din jur. Am sters tot ceea ce mai avea o legatura cu trecuturi triste, mesaje, poze, texte, ganduri, tot. Adio lucruri triste din viata mea. De azi sunt iar copilul cu ochii mari care se iubeste pe el, sau cel putin invata sa se reiubeasca.

 “Prietenii buni sunt ingeri pazitori”