Nu părăseşti un ideal fără să-i laşi ceva din fiinţa ta. (N. Iorga)

Astazi m-am emotionat, puternic. Mi-am dat seama ca tot ce am facut in ultimii ani are ecou, si ecoul asta are si urechi care sa il auda. Sau poate, de fapt, cea care nu a avut urechi sa auda glasul "roadelor" am fost eu. Dar nu-mi pare rau, poate nu as fi fost atat de impresionata azi cand am auzit ca un om care pana nu cu mult timp in urma aveam senzatia ca nu crede deloc in ceea ce fac, le vorbeste altora despre mine, despre munca mea si spera sa ii vada calcandu-mi pe urme. Mi-au dat lacrimile, ceea ce mie nu mi se mai prea intampla,  din cauza unui sentiment de bucurie combinat cu emotie si impacare interioara. Azi, am simtit ca, desi in Romania lucrurile bune nu mai sunt apreciate, am fost apreciata ca om. Ceva din fiinta mea a ramas acolo, in locul care m-a format ca om, ca si caracter, locul care "m-a tinut de manuta si mi-a deschis poarta spre viata".Am inceput sa cresc mare, incep sa fiu om, cu "o" mare.

cat te costa propriul vis? si un mic multumesc

Visele mele costa enorm, am stiut-o intotdeauna si n-am vreo sansa sa o uit. Stiu ca trebuie sa muncesc mult si sa trag de mine pentru a reusi. Dar oare, cat ne costa pe fiecare dintre noi visele? Cat ne costa o plecare la facultate afara, cu bursa sau fara? Cat ne costa sa renuntam la orgolii? Ne costa, ne costa mult, uneori prea mult.

Mi-am dat seama de asta azi, a mia oara, si poate persoana care m-a "ajutat" citeste ce scriu eu aici, asa ca nu-i voi da numele. Persoana este un om care pana de curand, reprezenta pentru mine genul de persoana pe care nu-l mai poate lovi nimic, care se poate adapta oriunde si pe care nu-l mai doare nimic. Am ajuns totusi la concluzia ca, desi trecut "puternic" prin viata(nu ma refer la varsta, ci la experiente) mai are, totusi, o doza de slabiciune, un "dor de mama si de tata", de catel(cateluuuu, dragu' de el). Visul lui costa, il costa o parte din suflet, o parte din "puterea" cu care ne-a obijnuit.E un om pe care il admir, pe bune.

Ceea ce el cu siguranta nu stie, e ca unele din visele mele s-au implinit si datorita lui. Cum sa zici "lasa" cand vezi un om care traieste intr-un mod mai mult decat occidental, care gandeste diferit de tine, care se lupta pentru a fi mai bun si pentru a progresa, desi a aterizat langa tine doar de cateva zile? Cum sa te plafonezi cand omul acela reuseste sa faca intr-un an cat tine in toata viata? Cum sa stai si sa nu faci nimic cand vezi ca un om poate sa faca atat de multe fara sa oboseasca? Multumesc pentru ca, acum vreo 3 ani mi-ai dat o palma dupa cap, la figurat evident, si mi-ai trezit ambitia la viata. Multumesc pentru mentalitate, simplitate, caracter, prietenie si imbold! Simplu, multumesc:)

Short message

Cautam azi carti scrise in engleza si am ajuns aici: http://citimcarti.blogspot.com/. Blogul e nou, insa initiativa mi se pare de admirat, si chiar foarte benefica. Sa-i ajutam sa creasca :)