Lecturi Urbane, Aici ,Acum

După evenimentele din ultimul an, cred cu tărie că cele mai satisfăcătoare, frumoase, reuşite lucruri sunt cele făcute spontan. Aşa a apărut Never Too Young în viaţa mea, aşa au apărut Lecturi Urbane, spontan. Acum aproape o lună, Radu, colegul meu "de suferinţă" de la ANTY îmi trimitea un link spre blogul lui Adrian Ciubotaru. Eu îl citesc de ceva vreme şi mă gândeam care e minunea pe care nu o descoperisem eu încă :)) Aşa e când crezi că le-ai văzut pe toate. Lecturi Urbane Alba Iulia început cu "nu le trimiţi un mail?" şi a continuat cu un răspuns spontan al Cristianei Andrei, un om de care imi e tare drag chiar dacă încă nu o cunosc personal, care ne spunea că putem să organizăm noi ediţiile LU. Spontaneitatea de care ziceam la început, se referă la faptul că ne-am ghidat după un impulsivitate de moment. Lipsa impulsivităţii ne-ar fi costat acest minunat proiect, deoarece, ulterior am aflat că bloggerii albaiulieni trimiseseră un mail cu doar o zi mai târziu. Norocul nostru, dar nu e bai, pentru că şi ei au dezvoltat o iniţiativă foarte faină "Comoara din cetate". Oraş mic, oameni mari:)

Timp, încotro mergi ?

"Timp, încotro mergi ? Spre ce meleaguri noi grăbit alergi ? Şi cum poți într-o zi. Să schimbi în oameni mari niște copii ?" Sună cunoscut, nu? Aproape că a devenit un clişeu al tranziţiei dinspre licean spre "om mare", însă rămâne un clişeu. Cred că nu este vreo persoană căreia să nu i se fi spus la finalul anilor de liceu cel puţin o frază de genul "de acum eşti om mare, gata cu copilăriile". Cât de dur sună "de acum", de parcă aş putea într-o clipă să mă despart de o bucată din mine, de parcă aş putea să spun adio şi să nu mai simt nimic. "Oamenii mari" sunt duri, reci şi parcă inumani când ne cer să uităm o simplitate complicată a vieţii, parcă ne cer să uităm pentru că ei nu se pot întoarce în timp, parcă durerea rupturii noastre le hrăneşte propria falsă fericire. Cum poţi să îi ceri unui copil cu vise mari, să nu mai viseze, să nu mai fie copil, să fie matur? În ceea ce mă priveşte, n-am încetat să fiu licean, voi fi licean până la capăt. E ca şi cum cineva mi-ar impune să nu mai fiu copil, sunt şi voi fi copil atâta timp cât voi avea părinţi, pentru că părinţii ne fac copii, şi nu noi singuri. Exact cum suntem copii pentru că avem părinţi, aşa suntem şi liceeni pentru că avem colegi. Colegii noştrii cu care am râs şi plâns deopotrivă, cu care am chiulit sau copiat. De multe ori vroiam să creştem mari, dar acum am vrea să oprim timpul, dacă nu chiar să îl dăm înapoi. De ce? Probabil pentru că "oamenii mari" nu mai visează cu sufletul, ci cu mintea. Oare cum ar arăta o lume condusă de copii?

Punct si de la capat

Cand simti ca viata trece pe langa tine, pune-i piedica. Nu-i drept sa treaca asa pe langa tine. Nu te mai plange, fa ceva, misca ceva. Cateva luni bune am simtit ca viata mea e un lant prea lung de erori, de alegeri gresite, de contraste si nepotriviri. Dar azi, azi, dupa cateva zile de somn putin, de energizant prea mult, ore tarzii, invatat pentru examene si lecture urbane, am realizat ca nimic nu e in zadar, ca lumea se misca, ghiciti datorita cui? Mie! A naibii modestie, nu prea se simte confortabil in clipele astea. O persoana desteapta, spre ca se intelege ideea, mi-a zis odata sa ma apreciez pe mine si  sa fiu constienta de ceea ce fac si de ceea ce pot. Are dreptate, nu-s  eu asa surda cum par : )) Am avut o perioada in care negam ca sunt buna la  ceea ce fac, si am cuibarit prea multa energie negativa. Azi, energia aia a fost concediata, data afara din casa pe care o detinea cu chirie, chirie pe care evident ca nu o platea ea, ci eu. Nu mi-a pierit realismul, insa m-am intors la o parte din mine, partea aia care stie ce vrea, care stie ca e un soare pe cer care straluceste prea frumos pentru ca eu sa vad norii din jur. Am sters tot ceea ce mai avea o legatura cu trecuturi triste, mesaje, poze, texte, ganduri, tot. Adio lucruri triste din viata mea. De azi sunt iar copilul cu ochii mari care se iubeste pe el, sau cel putin invata sa se reiubeasca.

 “Prietenii buni sunt ingeri pazitori”

Lucruri mici semnificative

In curand se incheie perioada de depunere a declaratiilor cu ajutorul carora redirectionari cei 2% din impozitul pe venit inspre alte directii decat bugetul de stat. Am tot auzit diverse variante, astfel incat simt nevoia sa lamuresc ceva: 2% NU ii donati, ci ii REDIRECTIONATI spre o cauza mai buna decat construirea unei vile, cumpararea unei masini sau o vacanta de lux prin Africa de Sud (sper ca se intelege a cui casa, a cui masina si a cui vacanta). Acestea fiind zise, nu fiti pasivi, REDIRECTIONATI, REDIRECTIONATI, REDIRECTIONATI! Ne plangem ca Statul utilizeaza bugetul dupa bunul plac, ei bine, aceasta e ocazia perfecta pentru a face ceea ce VREM cu particica aceea de buget. Optiuni sunt multe, de la SMURD la Fundatii si Asociatii pentru sanatate, caritate, dezvoltare, invatamant etc.,  dorinta ne mai lipseste. Treziti-o!!!

Intre lumi

Demult numaram lunile, zilele, iar mai apoi orele ramase pana in data de 20 mai. Eram atat de mandra de cresterea mea incat mi-ar fi placut sa fie ziua mea in fiecare zi. Acum se apropie 20, de doua ori. O data e 20 mai, si o data e 20 de ani. Maine, 20 mai, la ora 20:30 vor fi 20 de ani de simtiri ale mele, ale lor, uneori ale noastre. E  parca o poveste cu un pui de pasare care a ajuns la varsta la care trebuie sa paraseasca cuibul, iar cuibul in cazul meu, se refera la cele mai putin de doua decenii de viata. Dar ce facem cand puiul nu vrea sa isi paraseasca cuibul?Ce facem atunci cand 1 este mai mult decat 2...

If tommorow...

Unicitate duala

Nu suntem deosebiţi, nici unici. Nu suntem singurele persoane de pe pământ cărora li se întâmplă să uite, să sufere, să zâmbească, să fie fericiţi sau trişti, să fie triumfători sau ... să existe. Nu există cazuri singulare. De fapt, mă înşel, există, dar aici vorbim despre boli grave, despre genii şi încă vreo două, trei categorii de persoane. Însă restul suntem replici ale unui model, unele mai stilizate, altele mai rebele, iar cel mai bun mod de a demonstra acest lucru este amintindu-ne ceea ce am citit. De prea multe ori am auzit vorbindu-se despre regăsirea în personajul X sau Y, când, de fapt, este regăsirea în noi înşine, în acel "eu" care vrea să se ascundă, care se neagă, dar inevitabil se afirmă. Ce modalitate mai bună de a te analiza poate exista, dacă nu analiza reflexiei? Este mai uşor să critici sau să admiri o reflexie decât să-ţi vorbeşti ţie. Doar nu eşti nebun, nu? Sau poate...şi salcâmii înnebunesc. 

Amintiri din cufarul sufletului

De ascultat, de simtit, de luat aminte.

Noutati

Mai multe modele gasiti AICI

Despre mentori si admiratie - studiu de caz

Pe vremea când am scris primele rânduri pe acest blog, mi-am făcut o promisiune, aceea că nu voi vorbi despre nonvaloare. Astăzi, când am privit interviul cu Dragoş Bucurenci, mi-am amintit ceva: nu am vorbit despre oamenii simpli, dar admirabili, astfel încât am decis să scriu despre unul dintre oamenii care mi-au trezit admiraţia pe parcursul liceului.Vă rog să scuzaţi lipsa verbelor şi să observaţi esenţa. Un om, o mamă, un zâmbet în spatele unei mâini de fier. Istoria lumii şi a vieţii într-o singură minte. Ambiţie, perseverenţă, dinamism în acelaşi suflet. Puterea de a inspira, de a manipula(în sensul bun al cuvântului) generaţii. Respectul a nenumăraţi elevi. Nu în ultimul rând, reuşită. Daniela Cetean, profesor de istorie, dar mai presus de toate mentor.

Later update: Mi-am amintit de un text superb scris de Mădălina despre doamna profesoară Cetean, un adevărat elogiu.

„TREI SFERTURI DE CER''

După ce-au bătut în ritm de colindă, inimile noastre de confetti se-ntorc spre băncile care aşteaptă rumene noile bârfe incendiare. Liceul nostru renunţă la cetinile de brad şi mirosul de scorţişoară, care se pierd printre tocurile răsunătoare, zumzăitul brăţărilor şi şuşotelile la fiecare colţişor de clasă. Ne-a fost dor de noi, dar mai ales ne-a fost dor de HCC. Vacanţa a prins în jocul ei noi poveşti, idile, enigme care se răspândesc ca prin magie în acest tablou vibrând a stil, clasă şi eleganţă. Nimeni nu ratează şansa de a se remarca. Suntem iarăşi toţi, pe aceleaşi coridoare pline de istorie şi urban. Ne place HCC, dar şi mai mult ne place sufletul din HCC.

Trăind prin fiecare colţişor al acestei clădiri impunătoare, am învăţat să iubim şi să ne dăruim liceului. Am învăţat să credem în cultură şi şcoală, să credem în noi. Sălile de clasă ne sunt temple, băncile ne sunt caiete, ofrande, dar mai ales, martorii cei mai de seamă ai creării noastre. Lemnul de stejar din fiecare clasă îşi are povestea lui, tablele îşi recunosc propriile genii, noi avem prilejul de a creşte sub aripile propriilor idoli. Şi dacă am vrea să ascultăm istoria şi viaţa din HCC-ul nostru, acesta ar vibra desigur într-un nume emblematic: Daniela Cetean.

Jurnalul de HCC devine astfel, în luna aceasta, un elogiu al tuturor elevilor care doresc să aclame, prin scrijelitul peniţei mele, geniul, energia şi onestitatea Doamnei profesoare de istorie, „mama” spirituală a multora dintre noi, căci, înainte de orice, Doamna Daniela Cetean ne învaţă să trăim, să credem în frumos. Înainte de a ne fi profesoară, ne este prietenă. Este vocea care mereu răsună a adevăr, a echilibru şi raţionament. Este sufletul din fiecare clipă de actual şi istorie a HCC-ului. Ea ne învaţă înţelegerea unei idei abstracte şi ne scrie mersul pe ape. Ne dă dreptul la adevăr, ne învaţă să ne preţuim istoria şi patria, originea şi persoana. Nu există lecţie de istorie prea grea, prea lungă sau prea plictisitoare; poate doar orele de curs sunt prea scurte. Nu există întâmplare spusă doar pe jumătate, ori minciună. Doamna Cetean este o hologramă vie a ceea ce noi vrem să devenim. Un CV impresionant, de la sine grăitor, la care se adaugă un suflet sprinten, energic, mereu vesel şi deschis tuturor provocărilor. Imaginaţi-vă treizeci de elevi, „războinici”, sorbind fiecare cuvânt al profesoarei despre holocaust, durere şi război. E momentul nostru de glorie doar ascultând. Daniela Cetean defineşte simplu dar pătrunzător adevărata dimensiune profesională şi spirituală a binecuvântării de a fi profesor. Suntem învăţaţi să ne respectăm prin faptele istorice măreţe, să iubim ţărâna în care ne dorm strămoşii, prietenii, anonimii care şi-au dăruit libertatea pentru libertatea noastră. De la „profa” de istorie am învăţat să credem în ’89, în şansele noastre. Perfecţionându-se în Franţa, Israel, SUA, prin doamna profesoară am primit astfel şi noi gramul nostru de cunoştinţe şi fericire. Trăim prin cuvintele ei, care ne devin laitmotive şi „zâne” profesionale. Ne formăm ieşind de sub bagheta magică a unor profesori de geniu precum Doamna Daniela Cetean şi sperăm la propriul nostru colţ de rai intelectual.

Prin filele acestei reviste găsesc de cuviinţă a-i da Albei Iulia onoarea şi răgazul de ne cunoaşte propriii „eroi”. Desprinsă din băncile Facultăţii de Istorie şi Filozofie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Doamna Cetean îşi dedică secundă de secundă, de 16 ani încoace, timpul şi sufletul formării noastre. Rândurile sunt prea încorsetate pentru a putea aminti realizările deosebite ale dânsei, lucruri care fac din Doamna Cetean un simbol al HCC-ului şi un idol al tinerilor şi vechilor „hcc-işti”. Nu este elev, din cei aproape o mie, căruia să nu i se lumineze faţa când îi pronunţă sau îi aude numele. E necesar a remarca sensibilitatea profesoarei pentru istoria holocaustului, încununată şi cu un stagiu de pregătire în Israel, pentru crimele comunismului şi adevărul despre revoluţia schimbării noastre. Un as în ale predatului, Doamna Cetean şi-a încununat cunoştinţele prin stagii de pregătire în străinătate, excursii în care noi am avut şansa de a trăi încă o dată drame şi adevăruri istorice, înţelegându-le pe deplin importanţa. Premii extrem de numeroase, proiecte care încununează astfel geniul şi măiestria unui suflet născut să-i înveţe pe alţii a trăi.

Pentru noi, cei din HCC, Daniela Cetean înseamnă loialitate, credinţă, adevăr; înseamnă o făclie de talent, trei sferturi de duh pentru cei ca noi, binecuvântaţi cu lumina fiinţei „creatoarei” noastre Daniela Cetean. Parafrazând un proiect renumit care a încununat liceul nostru, oferindu-i un loc în topul celor mai bune zece colegii din ţară, noi, elevi ai prestigiosului şi mult iubitului HCC dorim să transmitem, cu sufletul pe această filă, plini de emoţie şi recunoştinţă, un motto care ne-a devenit crez:

ZECE PENTRU DOAMNA DANIELA CETEAN!

 Mădălina Nistor

Despre mentori si admiratie

Se spune ca parcursul nostru este in mare parte rezultat al existentei sau inexistentei mentorilor in viata. As putea spune ca fiecare perioada a vietii a avut un mentor, insa astazi am remarcat un fapt, acela ca, oamenii care sunt cu adevarat mentori, admirati de cei din jur, raman mentori pentru totdeauna. AICI gasiti mai mult decat un discurs despre mentori, gasiti o lectie de viata.

Concursuri Euro desk

Revin cu cateva concursuri promovate de catre EuroDesk cu legaturi in diferite domenii (pentru mai multe detalii dati click pe titlurile concursurilor):

Premiul Robin Cosgrove 2010-2011  - data limita de inscriere 31 martie 2011
Tinerii din intreaga lume, pana in 35 de ani, sunt invitati sa trimita articole nepublicate care sa prezinte idei inovatoare si creative pentru promovarea eticii in finante.


Vino voluntar la EuroBasket 2011 - data limita de inscriere 25 martie 2011

Campionatul EuroBasket 2011 va avea loc intre 31 august si 18 septembrie in sase orase din Lituania: Vilnius, Kaunas, Klaipėda, Šiauliai, Panevėžys si Alytus.

Fani ai baschetului si voluntari din lumea intreaga sunt invitati sa se inscrie pentru a avea sansa de a participa si contribui la eveniment, muncind alaturi de vedetele de top ale baschetului european.

Targul de Stiinta Google 2011 - data limita de inscriere 4 aprilie

Targul de Stiinta Google in parteneriat cu CERN, LEGO Group, National Geographic si Scientific American a lansat un foarte interesant si important targ de stiinta online care se adreseaza elevilor din intreaga lume cu varsta cuprinsa intre 13-18 ani. Acestia, individual sau in echipe de cate trei, trebuie sa construiasca si sa trimita un proiect stiintific (prin fotografii sau clipuri video) interesant si creativ, relevant pentru lumea de azi.

Concurs international de eseuri 2011: Tineretul si migratia - data limita de inscriere 17 martie 2011

Banca Mondiala invita toti tinerii cu varste intre 18 si 25 de ani din lumea intreaga sa participe la acest concurs international. Ei trebuie sa trimita un eseu sau un film video care sa raspunda la urmatoarele intrebari:

• Care este impactul pe care l-a avut migratia (internationala sau interna, intr-o tara de trimitere sau de primire) asupra ta, familiei tale, comunitatii sau tarii tale?
• Cum percepi beneficiile migratiei (mai multe oportunitati pentru tineri) si riscurile sale (exodul de creiere, emigrarea ilegala si exploatarea tinerilor migranti)?
• Ce actiuni recomanzi pentru sporirea oportunitatilor pentru tinerii migranti in tarile lor de destinatie si in tarile lor de origine?

 Succes!!!

Mai bine taci decat sa sa-mi spui nimic

Nu-i asa ca uneori v-ati dori sa le spuneti unora sa taca pentru ca va distrug starea, energia, sau ideile? Uneori mi-ar placea ca toata lumea sa aiba scotch pe gura, sa taca si sa nu mai faca galagie, sa nu mai existe galagie, sa imi lase gandurile si ideile in pace, pentru ca in toata galagia asta, simt ca m-am pierdut de mine, nu pe mine, ci de mine. Da, da ,adica eu de mine. Cum vine asta? Pai simplu, eu mi-am pierdut o parte din mine, un ceva, si de data asta nu mai e ursuletul de plus, e ceva ce nici macar nu pot sa numesc, pentru ca nu are nume. Nu e ambitia pentru ca pe ea o mai am, nici sufletul pentru ca il simt in continuare in mine. E  un ceva care s-a pierdut in galagie si tehnologie. 

Am pierdut casetele audio cand au aparut cd-urile, apoi am pierdut si cd-urile cand a aparul mp3-ul. Am pierdut scrisul cand a aparut televizorul, si mai apoi tastatura, nu e vina calculatorului, ci a tastaturii. Pai nu puteau sa faca ei un calculator fara tastatura, unul care sa necesite un pix?Dar nu ar avea farmec, pentru ca el, calculatorul, produce galagia, si galagia omoara arta, ideile, simplitatea din care decurg toate lucrurile frumoase. Pentru ca atunci cand scrii, nu auzi decat fosnetul creionului pe foaie, atunci cand citesti, pe ai paginii, atunci cand scrii nu poti gresi, nu scrii cuvinte intortocheat, le scrii corect, sublim. 

Cateodata mi-ar placea sa inchid lumea intr-o cutie, sau intr-un glob de sticla, precum cele de craciun, si sa o agit pana cand ii vine mintea la cap, pana cand intelege ca exista mai mult decat tehnologie si bani, pana cand va vedea sublimul si va intelege arta, simplitatea omului si natura sa si pana cand va intelege ca uneori prea multe cuvinte si prea multa vorba devin neinteresante, necaptivante, fara sens. As prefera gestul in locul cuvantului, pentru ca gestul vorbeste mai tare decat cuvantul. As prefera tacerea care spune totul, in locul conversatiilor lungi doar pentru a umple un timp, pentru a face conversatie si pentru a exersa vorbitul. Mai bine taci decat sa-mi spui nimic.

Ne plac ideile tale!

Pentru ca imi plac initiativele pentru tineret am decis sa promovez urmatorul concurs. Teoretic este destinat studentilor romani de la specializari economice, insa cine stie, poate ca exista si exceptii.

Pentru a putea participa la Concurs, persoanele interesate trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

- sa fie studenti, indiferent de forma de invatamant, in orice universitate sau facultate din Romania.

- sa se inregistreze pe site-ul concursului www.neplacideiletale.ro. Crearea contului se realizeaza prin inregistrarea  datelor personale intr-un formular online cu date de identificare, urmand ca ulterior, mailul de confirmare a contului sa fie primit  la adresa de e-mail furnizata de participant.

- sa incarce un proiect pe site-ul concursului, urmand ca acestea sa fie supuse verificarii prealabile a organizatorilor. Proiectele se depun online pe site-ul www.neplacideiletale.ro şi vor avea maximum 10.000 semne, în formatul presetat de administratorul site-ului. Data limită de depunere a proiectului este 13 martie 2011, ora 24.00

Participantii isi asuma intreaga raspundere cu privire la informatiile pe care le transmit si materialele pe care le incarca/posteaza pe site-ul Concursului, cu privire la continutul si la dezvaluirea acestor materiale catre public, precum si pentru respectarea tuturor prevederilor legale privind drepturile de autor aferente acestor materiale, chiar daca aceste materiale au facut obiectul verificarii organizatorilor.

Proiectele trebuie sa fie in concordanta cu tema concursului si sa nu incalce ordinea publica, bunele moravuri si normele de convietuire sociala si  nici sa nu aduca atingere demnitatii umane si dreptului la imagine.

Succes!!!

Martisoare

Mărţişorul este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. La începuturi, acesta era reprezentat printr-o monedă, apoi s-a transformat în mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe o aţă. Martisorul a evoluat, astazi regasindu-l in cele mai diverse forme. Desi mai este ceva vreme pana la 1 Martie, va prezint colectia de Martisoare speciale: 

Pentru mai multe modele si detalii dati click pe FIMO.
Update: Noi modele au fost adaugate astazi 22.02.2011:)

Sfaturi peste generatii

Intr-un articol din Dilema Veche, Andrei Plesu incurajeaza tinerele generatii:

….”Dacă e să vă dau un sfat de moment, nu vă pot spune decît atît: evitaţi să puneţi pe seama conjuncturilor, a neajunsurilor curente (oricît de grave ar fi) tot ce nu vă reuşeşte. Nu căutaţi în haosul din jur motive de demobilizare, de abandon……

...Constantin Noica obişnuia să ne spună, în anii ’70-’80, cînd ne plîngeam, cu destulă îndreptăţire, de piedicile pe care ni le punea dinainte, nouă şi atîtor altor tineri, regimul comunist: „Va veni o vreme cînd veţi constata că limitele interioare sînt mult mai mari decît limitele care vin din afară“. Îngăduiţi-mi să vă trec, la rîndul meu, această utilă sentinţă. În rest, concentraţi-vă pe o singură ţintă: aceea de a dobîndi, în domeniul care vă interesează, o competenţă solidă, incontestabilă, greu de concurat.
..N-aveţi repere? Citiţi mai mult.
Sistemul de valori cu care vă confruntaţi e „întors pe dos“?
Străduiţi-vă să-l puneţi la loc.
Fiţi, împreună cu colegii şi prietenii dvs., generaţia fondatoare a unui nou sistem de valori, mai bine aşezat.
„Intelectualii“ par o specie pe cale de dispariţie?
Deveniţi unul.
Impuneţi-vă.
Înmulţiţi-vă.
„Uşor de zis!“ – veţi spune. Dar veţi fi uimit – dacă încercaţi – să vedeţi cît e de uşor de făcut, cu condiţia, pentru a invoca o altă vorbă a lui Noica, să mîncaţi puţin jeratic.

Nascut ocupat

Vrem sau nu sa admitem, suntem ocupati "din nastere". Poate ca exagerez, nu chiar din nastere, insa de pe la varsta de un an, si cam pana pe la sfarsitul vietii suntem ocupati. Cu ce? Jucandu-ne cu jucariile noastre. Acestea evolueaza, difera, se schimba, dar semnifica acelasi lucru, "obiectul" care ne tine ocupati.

Pe oricine intrebi ce face, iti raspunde ca este ocupat, ca are de facut "700 de lucruri" azi si mai are de inceput inca 1000, ca nu are timp acum, dar promite ca in weekend sau peste doua saptamani, cand se termina sesiunea, cand seful pleaca in concediu, cand va fi mai putin ocupat, cand termina de renovat garajul chiar daca nu mai tine de mult masina in el, bucataria chiar daca nici macar nu mai are timp sa gateasca, ci o tine de decor, dar mai ales pentru ca "toti oamenii botezati" au in casa bucatarie, va veti intalni. Probabil da, sau probabil nu. De obicei mai trece o luna, doua, trei, pana cand primesti un telefon, iar persoana de la capatul firului te invita la o cafea, la film sau  poate la ea acasa sa iti arate ce "modificari" a mai facut. Si aici intervin cele prea multe lucruri pe care le ai tu de facut, cele 1000 de lucruri pe care interlocutorul tau le avusese de facut cu ceva timp in urma. Intr-un mod total previzibil situatia se repeta, doar ca de data aceasta tu esti cel "ocupat".

Astfel reusiti "performanta" de a va vedea eventual de Craciun, Paste, aniversari, revelion daca cumva sunteti in acelasi grup, sau poate la nunti, botezuri, sindrofii. Nu spun ca e rau sa fi ocupat, e chiar foarte bine, a fi ocupat e de fapt "starea mea generala". M-am nascut ocupata si, cel mai probabil voi muri ocupata, dar nu ma deranjeaza, ba chiar a inceput sa imi placa, mai ales de un timp. Dar, revenind la ideea anterioara, starea noastra generala de "nascut ocupat" raceste relatii, prietenii. Si atunci? Si atunci ce facem? Hartiile de la birou, cursurile sau garajul proaspat renovat nu vor putea sa stea cu noi la o discutie. Sunt "nascuta ocupata", dar cu timp pentru prietenii mei, si ma mandresc cu asta. Voi?

O poveste

"A fost odata ca niciodata", cam asa incep majoritatea povestilor copilariei mele, tale, lor, noastre. Sunt povesti care au dat nastere zambetelor, lacrimilor, temerilor, sunt povestile care au creat prima simpatie sau antipatie, prima dorinta de a reusi sa "ceva". Ii spun "ceva" pentru ca niciodata nu ne doream acelasi lucru, sau poate, ii spun "ceva" pentru ca, de fapt, desi contextul s-a schimbat povestile continua sa ne influenteze viata.

Povestea te lasa sa iti dai frau liber imaginatiei, sa fi cine vrei tu  pret de o farama de timp, povestea iti da aripi. "Care este scopul tau real" sau "Cum inveti si cum reusesti" sunt intrebari care imi sunt puse des in ultimii ani, iar raspunsul meu este deseori "imi doresc sa fiu om si sa las ceva in urma". Cred cu tarie ca tot ceea ce facem porneste de la o poveste, si performanta se naste prin povestea altora si se implineste prin povestea noastra. 

O poveste bine spusa la momentul potrivit poate insemna baza piramidei. Nu te indemn sa citesti ceva sau altceva, citeste ceea ce vrei, ceea ce te face sa zambesti, si mai ales, ceea ce te face sa visezi, dar nu uita ca, lucrurile care iti pot schimba viata, se gasesc ascunse in locuri in care te-ai astepta cel mai putin sa le gasesti. Si atunci cand simti ca nu mai poti si ca totul e in zadar, reciteste "povestile" si aminteste-ti ca niciodata nu a fost sau va fi usor sa ai un "S-am incalecat pe-o sa" sau "Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti". "Povestea" ta survine din "povestea" altora.

100

Prima mea suta de cititori intr-o zi(105 de fapt), si prima mea mie de cititori. Acum o jumatate de an ma bucuram cand aveam cititori in cate o zi, iar acum ma bucur de prima mie. Probabil astazi a fost o zi speciala, de fapt, chiar a fost, a fost o zi a prieteniei adevarate, a pozelor sub bec de dragul amintirilor, o zi de suflet.

Roman plictisit. Gasiti ocupatie.

Vi s-a intamplat vreodata sa auziti mici basme in care personajul principal sunteti voi? Cred ca da, de fapt, cu singuranta da. Si nu vi s-a intamplat sa va amuzati ce imaginatie bogata si totodata bolnava au unii? Tot da? Asa ma gandeam si eu. Nu stiu, voi, dar eu am ajuns in stadiul in care trebuie sa fie bun "basmul" pentru a ma afecta vreun pic, restul aduc amuzament. De ce povestioara asta? Povestioara asta de fapt este suportul pentru manifestul meu impotriva oamenilor care, avand prea mult timp liber, uita sa-si vada de "ograda" lor si incep sa povesteasca despre a vecinului. Asa ca, incepand de astazi 31 ianuarie, va rog, insistent chiar, sa ii ajutam pe toti romanii care se plictisesc la job, oricare ar fi acesta, sa isi gaseasca ceva mai interesant de facut decat sa barfeasca. Tineti aceste fiinte ocupate, pentru ca stiti vorba: atunci cand esti ocupat, de multe ori esti si performant, iar performanta ta s-ar putea sa ii deranjeze pe cei care au prea mult timp liber.Sa-i ajutam si pe ei sa fie ocupati, poate poate ne dau pace...

Stim sa protestam?

http://www.stephaniesyjuco.com/p_personal_protest.htm

               In ultimii ani, Romania pare a fi devenit patria protestului. Se protesteaza cand se taie din salarii/pensii/ indemnizatii, cand se reduce numarul de salariati, si, mai nou cand cresc preturile. Problema noastra este ca nu prea stim "cum" sa protestam. Trebuie sa recunoastem, uneori ne domina spiritul de turma(daca vecina protesteaza, eu de ce n-as face asta?), astfel incat uitam ca fiecare actiune a noastra ar trebui sa aiba un program, un scop, eficienta. In ceea ce priveste partea cu programul, ne mai descurcam cat de cat, insa, daca discutam de scop si mod de a protesta eficient, incepem sa ne dam seama ca le "cam" omitem sau le distorsionam.
              Sa luam spre exemplu, "protestele" din benzinarii. Intradevar sunt intemeiate, nici eu nu sunt de acord sa platesc atat de mult in conditiile in care companiile nu si-au majorat costurile, insa modul de a protesta este absolut ineficient. Chiar credeti ca daca mergeti cu sacul de 1 ban, ceva se va schimba? Eventual persoana care e nevoita sa ii numere va ajunge cu o migrena acasa, persoana care vorba vine chiar nu are vreo influenta asupra pretului carburantului, dar mai mult de atat nu se va intampla. Vreti sa protestati vizibil si "simtibil"? Buuun, lasati masinuta in garaj/parcare/curte o saptamana, o luna, si, evident nu mai alimentati, adica nu le mai dati deloc bani companiilor. Dar cum romanului ii place circul si pe deasupra mai e si comod, evident ca nu va apela la un mod de protest care ar putea intradevar scadea veniturile marilor companii de profil. Sau poate ma insel?

2% pentru Maria Beatrice

Sunt deja cativa ani de cand a venit pe lume, insa Maria Beatrice nu se comporta ca si ceilalti copii de varsta ei. Pana in prezent cateva mii de oameni au fost suficient de inimosi si generosi incat sa se alature acestei cauze. Acum, micuta are nevoie din nou de sprijinul nostru, asa ca fac apel la toti cei care au auzit de cauza domnului profesor Onac, cei care sunt actuali sau fosti elevi ai HCC-ului, cunoscuti sau necunoscuti cu suflet, sa redirectioneze cei 2% spre un copil care merita o sansa. Cu siguranta parintii vostrii, poate bunicii, matusa, unchiul sau vecina de la 2 nu au redirectionat acesti 2%. Povestiti-le despre Maria Beatrice si despre posibilitatea de a redirectiona cei 2% din impozit inspre ea.
***Pentru obtinerea formularului ce trebuie depus contactati-l fie pe domnul profesor Onac, fie trimiteti un mail pe adresa elenavirdea@gmail.com

Crezi ca poti sa fii un bun parlamentar?

Dovedeste si poti castiga 2.000 USD!

E-Civis lanseaza jocul on-line E-Parlament, o simulare virtuala a procesului legislativ din Parlamentul Romaniei. In cadrul acestu joc va fi organizat un concurs adresat tinerilor pana in 25 de ani, al carui premiu va fi de 2.000 USD. 

Concursul se desfasoara in perioada 31 ianuarie – 1 aprilie 2011 si are ca scop acumularea a cat mai multe puncte de reputatie in cadrul jocului E-Parlament. Fiecare jucator va avea un profil si va trebui sa participe la activitatile zilnice specifice din Parlamentul Romaniei: grup parlamentar, comisie, plen si colegiu parlamentar.

Pentru a participa la acest concurs trebuie sa accesati www.e-parlament.ro, sa va inscrieti si sa fiti un bun parlamentar. Aflati mai multe informatii despre concurs accesand sectiunile Regulamentul jocului si Tutorialul.

Jocul E-Parlament nu se adreseaza doar tinerilor care pot participa la concurs, ci si altor persoane interesate sa afle mai multe despre activitatea Parlamentului Romaniei intr-un mod atractiv sau sa isi verifice cunostintele despre partide politice si diverse domenii ale comisiilor de specialitate din cadrul acestuia.

Pentru informatii suplimentare va rugam contactati Ana-Maria Mosneagu, Presedinte E-Civis, e-mail: ana-maria@e-civis.eu.

Bulgaria

V-am ramas datoare cu un post despre Bulgaria si cam ce s-a intamplat acolo.Prima impresie nu a fost deloc una buna, daca mai comenteaza cineva ceva legat de garile din Romania, promit ca o sa ii sugerez sa faca o vizita in gara din Sofia. Daca la noi e decor comunist, atunci acolo ce e? Pe scurt, un miros de carburant impregnat in tot ceea ce te inconjoara, nicio casa de schimb valutar deschisa( inteleg ca era ora 6, dar totusi), oameni tristi care se uitau ciudat la noi. Statiile de metrou din Bucuresti arata mult mai bine decat gara lor, pe cuvant! Dupa vreo 5 minute in care taximetristii nu intelegeau ce vrem, cu cat intentionam sa ii platim si unde vrem sa mergem, gasim un "nene" care e dispus sa ne duca la hotel, regasim o situatie care se intampla foarte des acum vreo 3-4 ani in fata Garii de Nord: un taximetrist a incercat sa imi ia bagajul si sa il mute in masina lui. Pai ce, el nu ar castiga 5 euro? De ce sa castige doar ceilalti 2? "Sorry, that's my luggage".

Ajungem la hotel, conditii bune, nu zic, mai bune decat in alte hoteluri pe unde am mai fost, comparabil cu Vila Bran. Despre conferinta nu pot spune prea multe, am prins doar o zi si jumatate, perioada in care mi-am dat seama cat de snobi sunt englezii, care nu erau multumiti de prea multe(asta ca sa fiu draguta, si sa nu spun ca nu le convenea nimic), cat de putina engleza stiu bulgarii si ce atitudine hitlerista au unii dintre ei. Exista totusi si oameni draguti, care stiu sa zambeasca, sa fie corecti si amabili si care iti  cer exact suma pe care ar trebui sa o platesti, si nu  una de 10 ori mai mare. Alte lucruri pozitive? Romanii vorbesc engleza mai bine decat cred,  mancare buna, chiar foarte buna...cam atat imi vine in minte momentan. Nu prea inteleg ce e asa "wow" in Bulgaria si de ce romanii prefera tara asta, dar sper ca litoralul chiar e asa cum se spune si nu se include in peisajul macabru, trist, gri, ca de dupa razboi din capitala.

La multi ani si un post mic

Mai intai doresc sa va urez La multi ani, si sper ca anul acesta sa aveti parte de tot ceea ce va doriti.

Ieri mi-am dat seama cat de dependenti si legati de tehnologie suntem, facand un experiment nedorit pe propria persoana: mi-am pierdut telefonul. Initial m-am speriat, crezand ca mi-a fost furat, nu de alta, dar intr-o parcare, un "nene" s-a uitat cam ciudat la mine, si am reactionat ca toti oamenii intregi la cap care au abonament(mers la orange si blocat cartela si mi-au dat una nou nouta, evident cu vechiul numar). De aici incepe distractia.
Continuare >>>