De ce s-ar implica un tânăr în ceea ce se numeşte "politic"? Răspunsul la această întrebare este destul de simplu, sau cel puţin aşa pare. Răspunsul teoretic, care vorba vine, într-o lume perfectă ar fi practic, este că implicarea în sfera politică îţi dă şansa să fii un fulg de nea al bulgărelui. Ce este bulgărele? Este schimbarea, societatea care funcţionează după reguli etice şi morale, ideale. În vise, nu? În România, căci nu vorbim despre Africa de Sud, chit că..., bulgărele este schimbarea pe care toţi par a şi-o dori. Şi totuşi, de ce m-aş implica în sfera politicului? Pentru că ştiu care sunt "hibele" din sistem, pentru că m-am lovit de ele în calitatea mea de simplu cetăţean tratat de funcţionarii publici, şi nu numai, ca un cerşetor atunci când, culmea, am ceva de plătit. M-am lovit de sistem şi atunci când era să îmi omoare creativitatea şi elanul ţintuindu-mă şase, şapte ore timp de doisprezece ani, pe un scaun într-o sală de clasă şi obligându-mă să teoretizez, în loc să învăţ aplicând. M-am lovit de sistem şi atunci când am încercat să aduc schimbări prin mediul ONG. Cum? Simplu, prin faptul că grupul ţintă este format din tinerii ţintuiţi pe scaune. Se pare că loviturile sunt utile. Oare?
Dar de ce NU mă implic în sfera politicului? Simplu. Pentru că în organizaţiile de tineret "chef" (nu de viaţă sau de a face ceva) înlocuieşte cuvinte precum iniţiativă, implicare sau dezvoltare. Pentru că este nevoie de marionete, şi nu de creiere, este nevoie de oameni care să le pună LOR planurile învechite în aplicare, care să împartă pliante şi să le scandeze numele, şi nu de "voci". În ce an suntem? 2012? Sigur? Este evident că, în ceea ce priveşte clasa politică "adultă" schimbarea nu poate fi majoră datorită modului în care au fost învăţaţi mulţi să gândească, dar organizaţiile de tineret de ce nu sunt lăsate să se dezvolte astfel încât să poată creşte lideri adevăraţi, nu marionete ahtiate după putere? Poate pentru că închisorile din România au o capacitate prea redusă pentru numărul prea ridicat al celor care ar trebui să stea după gratii pentru faptele lor?
Şi totuşi, ce fac? Nu, nu stau şi aştept să facă alţii ceva pentru mine, ci încerc să îmi fac treaba cât pot de bine, fără a mă uita "în ograda vecinului", încerc să mă dezvolt câte puţin în fiecare zi şi să îi conving şi pe alţii că schimbarea pe care o aşteptăm poate fi generată doar de noi, prin faptele noastre zilnice.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu